Next level!

Posted: October 27, 2010 in thoughts

Alerg in nebunie, ma ascund lasandu-ma pe burta si ma mai tarasc pana dupa un perete; Vineee! il impusc… Era doar un bot… Astia-s tare prosti! Arunc o grenada si apoi merg mai departe! Schimb pe luneta! Incerc sa cercetez zona de la distanta… Caut insistent! Auu, se face rosu in jur. Cineva trage, se trage…Β  nu stiu de unde. Ma dau dupa zid… am ramas cu 26 % din viata… Imi spun: Mai am unu si am trecut! Trebuie sa dau save…! Nu reusesc… As putea pierde totul acum!… respir greu si bataile inimii sunt tot mai accentuate! Am un plaman perforat! (imi imaginez…); dau pe luneta. Il vad!!! Incep sa trag in disperare… Ma vede si trage si el… M-a aschiat putin… si aprope ca nu mai am viata deloc! Nu-i corect! Astept… si trag acum! CAP! Asta a ramas fara cap si mai merge! :)) Tare asta! Am trecut nivelul… Am viata full! Fuuuuuu…

Pentru ca sa fii plin de viata de cele mai multe ori trebuie sa treci la urmatorul nivel!

Advertisements

logica ieftina

Posted: February 19, 2010 in thoughts

Ma gandesc la o lume in care tot ceea ce spunem, fara nici o exceptie, este in contradictie cu realitatea!

Eu cred, desi risc sa fiu inteles gresit de majoritatea, ca ar fi ideal sa traiesc intr-o astfel de lume. Intr-un fel mai ciudat cuvantul integritate nu ar avea antonim; …probabil nici nu ar exista. Imi imaginez ca as construi un sistem de valori exprimate invers realitatii pozitive, iar adevaratele mele valori ar fi determinate de constanta acestei lumi. As putea spune ca acesta ar fi cu adevarat oΒ  lume perfecta, cu conditia (handicapul): niciodata sa nu faci ceea ce spui, iar cuvantul niciodata ar avea o semnificatie reala. In acesta lume, plecand de la premisa ca niciodata nu faci ceea ce afirmi, moto ar fi: Intotdeauna sa faci ceea ce spui! πŸ™‚ As putea continua teoretic sa descriu acesta lume dar…

Logica ieftina! Sa coboram cu picioarele pe pamant:

E vorba, mai in gluma, mai in serios, despre consecventa / inconsecventa. In lumea nostra nimic loveste in integritatea ta mai mult decat sa spui una si sa faci alta. E cu mult mai frustrant sa traiesti intr-o lume in care sa aplici legea referitoare la fiscalitate in 5 cazuri si sa n-o aplici in alte 3 cazuri, sau sa te folosesti de o judecata dreapta doar in cazul in care acuzatul iti este dusman sau iti este necunoscut; atunci cand te satisface pe tine sau te evidentiaza ca pe un om integru, inteligent, vertebral…

Ce te faci in momentul in care judecata ta dreapta acuza copilul, sotia, prietenul sau colegul tau?…

Eu imi doresc sa fiu consecvent! Doar asa imi pot exprima dragostea fata de ei!

(va urma…)

Back In

Posted: October 31, 2009 in thoughts

Ce grea este departarea! E dificil sa te propii atunci cand nu stii calea!

E mai bine acasa uneori. Ce bine ar fi fost sa am o calauza. ACUM, desi am invatat atat de multe de cand m-am departat, inteleg faptul ca e cu mult mai bine sa ti se spuna ce te astepata dincolo de usa cand pleci poate pentru prima data de acasa, printre oameni straini. Nu ca as fi suferit o trauma…

Cred ca e nevoie de parinti spirituali. E greu sa ni-i recunoastem… Cu mult mai greu sa-i acceptam. Fara ei suntem orfani!

Fiecare dintre noi trebuie sa ajungem in punctul in care suntem copii dar in acelsi timp si parinti. Acesta este o familie adevarata.

Lies…

Posted: March 29, 2009 in thoughts

image_statistics_how_to_lie2Oare de ce ni se pare atat de usor sa zidim un imperiu in jurul nostru ce are ca temelie minciuna. Cred ca ea, nenorocita de minciuna, sta la baza majoritatii formelor de manipulare cunoscute in istorie. E trist…

Revin… Oare ce valoare are acest imperiu? Fara ezitare pot sa spun ca intr-o zi se va destrama. Cata ura poate aduna in jurul sau atunci cel ce a pus bazele acetui fals imperiu. Atatia oameni care l-au urmat si care si-au rupt din timpul lor, au investit incerdere si multa pasiune pentru a sluji acelei cauze nobile pe care el, nefericitul, le-a servit-o cu atata gratie, imbracata in cele mai alese decoruri si despre care tot el le-a spus ca merita orice sacrificiu.

Oare nu au toate acestea de-a face cu mandria, cu dorinta de a demola pe altul doar pentru ca noi insine nu am reusit niciodata sa zidim ceva?

Eu am fost acolo si nu merita! Am trait in frustrare si asta m-a daramat tot pe mine mai mult.

Aleg sa zidesc un imperiu bazat pe adevar, nu pe senzational sau pe bombastic… pe cauze nobile… Prefer adevarul si nu vreau sa schimb asta pentru nimic in lume. Stiu ca el ma va elibera si mai stiu ca pe el au zidit lucrari trainice multi inaintea mea. Poate nu voi avea asa mult succes dar voi fi liber si voi vinde brand. πŸ™‚

Pitch black!

Posted: February 7, 2009 in thoughts

Imi strapunge gandupitchblackl un sunet ascutit si nemilos!

Da… imi spune ca ceasul nici macar nu a batut miezul noptii si ca bezna isi castiga in fiecare clipa victimile terorii. Sunt pierdut aici si parca desi cand s-a facut intuneric nu eram nicidecum singur, desi in jurul meu se aud strigate de disperare, tot mai multe si tot mai indepartate chiar, sunt singur. Mai am atat de mult de pasit in abis. Sunt oare pierdut?

Pasesc inainte purtand din greu speranta ca am pe cineva alturi! Cineva imi da speranta desi acum nu e aici 😦 Vreau sa cred din tot sufletul ca totusi e langa mine. Doar asa voi trece inca peste o clipa. Noaptea e atat de lunga… Unde sunt zorii si roua? Unde e Imparatia in care credeam ca am pasit acum o secunda cand eram impresurat de caldura? E un cosmar! Si totusi de ce nu se termina? Poate ca e real.. Oricum ar fi.. vreau dimineata ce nu stiu ce-mi va aduce. As spune: imbratisez oricand necunoscutul in schimbul clipei de acum.

Da, imi spuneΒ  gandul ca am fost atat de naiv sa cred in dragoste si fratietate. Acum, cand ai nevoie ce mai mult de un suport, ei nu mai sunt acolo… desi ai fost langa ei, si poate chiar si ei langa tine ani de zile, la bine dar si in lacrimi. E cruda inrudirea.

Oare va mai fi macar unul din atatia demn la venirea zorilor sau ne vom manca sufletele unii altora in cautarea noastra disperata de “Lumina”. Ma indepartez usor. Nu vreau! Nu am vrut decat sa fiu parte a …Impartiei. Sunt indepartat si nimeni nu da semne ca m-ar dori inapoi. Sunt “oaia neagra “, “veriga slaba”, numit “dracu” chiar … asa se striga in gura mare. Se aude doar asta acum. Apoi…, liniste.

Unde sunteti? le spun din priviri! E prea intuneric sa se citeasca asta pe chipul meu. E prea intuneric sa se vada chipul meu.

E frig, pustiu, intunecat si neprimitor…

E trist!

*dedicata unui prieten care intelege! πŸ™‚

waiting for him / her…

Posted: February 4, 2009 in thoughts

desire_by_thirstyeyeCe lasam in urma dupa ce parasim acest pamant? Uneori lasam o carte, alteori nimic, in unele cazuri.. o amintire placuta despre o persoana blanda, sau despre una iubitoare, sau poate o amintire despre o persoana plina de curaj. Altii lasa in urma un trofeu, unii o inventie, altii o comunitate. Nu as vrea sa merg mai departe gandindu-ma la cei ce lasa in urma amaraciune. Azi mi-as fi dorit sa va spun doar despre cei ce trebuie sa ne inspire.

Hm… Sunt oameni care dupa ce mor nasc o generatie!

Ma gandeam la copiii care asteapta… Isi asteapta parintii ce sunt plecati de ani de zile la munca in alta tara. Unii copii, care sunt mai norocosi, isi revad parintii dupa ani de zile! Cata bucurie, dar in acelasi timp cata durere stransa in atatia ani pentru ca mai mult decat banii, jucariile Lego, Nike-urile sau blugii Levi’s ei ar fi dorit pe cineva care sa le citeaca o poveste, sau sa cante cu ei “Bate vantul frunzele” sau “Ursu’ doarme”… Si-ar fi dorit un pupic de noapte buna, un alint cand erau raciti, un zambet cand veneu acasa cu FB…

Ma gandesc acum la parintii care asteapta copii! πŸ™‚ Cata bucurie sa stii ca in cateva luni vei intalni copilasul tau pe care nu l-ai vazut niciodata!

Oare e baiat, sau fata? Vom vedea! Daca e baiat il vom numi Luca, daca e fetita… mai vedem… Oricum ar fi, te asteptam si ne pregatim sa-ti fim camin! Nu stim daca iti vom putea oferi cele mai dorite jucarii sau hainute si vacante la Disney Land, dar iti vom oferi toata atentia de care ai nevoie. Vom fi mereu langa tine, copilasul nostru!

Deja… te iubim!

Ignoranta vs. Mediocritate 1 – 1

Posted: February 2, 2009 in thoughts

stopNu de mult timp πŸ™‚ , sa spun de trei ani si ceva… am intalnit un tip considerat “homeless”. Imi spune la fix rezultatele din Liga 1 – Romania la fotbal in fiecare zi. Ii dau un leu, pe care, din cauza faptului ca in ultima vreme ma lupt din rasputeri cu ignoranta, am aflat ca nu-l da pe tigari sau bautura! Nu m-ar fi deranjat sa stiu ca face asta! Wow, Liviu! Cum poti sa spui asta? Da, daca asa alege el sa-si “administreze”castigul… daca asta ii ofera satisfactie si implinire… La urma urmei isi petrece ore in sir intr-un bar – bomba, uitandu-se la un televizor prafuit uitat de patron si de vreme acolo, intr-un colt… ca sa obtina stirile proaspete. Munceste pentru banii lui!

Acum o luna… Da…

pauza…

abia acum o luna l-am intrebat cum il cheama…” Costel!”… mi-a el raspuns nedumerit. Hm… Probabil isi spunea: “What the hack!?”

Da, nu m-a interesat numele lui pana atunci! Ma interesau doar meciurile Stelei si daca au luat bataie Dinamo, Rapid si CFR Cluj. Nimic mai mult.. nicodata! Costel, are o familie.. mare, si merge in fiecare zi pe jos in jur de 15 km! Niciodata nu lipseste de la “munca”. NU mi-a cerut niciodata un sfant! Doar mi-a adus stirile din sport cu acuratete si entuziasm, la timp. Am citit in ochii lui atata bucurie cand imi vorbea despre-ai lui! Poate ca nimeni dintre cei ce-i ofera 1 leu nu l-a intrebat vreodata despre el… Nu stiu..

In urma cu foarte putina vreme am simtit si eu ceea ce el a simtit si poate simte ani de zile! Ignoranta… Aceasta omoara de doua ori! Odata sufletul celui ignorant si apoi sansa celui ignorat. Am descoperit ca nimic nu poti pretui in viata mai mult decat o persoana dispusa sa te asculte atunci cand ai cea mai amre nevoie… Cineva care sa spuna… “hai sa vorbim…”

Cunosc un expert in ignoranta! A facut din perosana sa un zeu, crede ca este deasupra tuturor.. Nu este, dar pretinde! Ce n-as da sa-i pot vorbi.. sa-i spun in ce pericol se afla… Nu aude, desi-l strig atat cat pot de tare. La urma urmei tine de fiecare dintre noi! Paradoxal… Cand te inalti cu adevarat incepi sa vezi lucrurile pe care le-ai ignorat si care erau chiar langa tine… prea mari poate sa le poti cuprinde.

Costel, nu esti singur! Suntem la fel. Cateva clase in plus sau minus nu fac diferenta cand e vorba de viata adevarata! Amandoi vom trai cumva… aceleasi sentimente, mai intens sau superficial, dar asta ne leaga. Asta ne face oameni!