Ma gandesc la o lume in care tot ceea ce spunem, fara nici o exceptie, este in contradictie cu realitatea!
Eu cred, desi risc sa fiu inteles gresit de majoritatea, ca ar fi ideal sa traiesc intr-o astfel de lume. Intr-un fel mai ciudat cuvantul integritate nu ar avea antonim; …probabil nici nu ar exista. Imi imaginez ca as construi un sistem de valori exprimate invers realitatii pozitive, iar adevaratele mele valori ar fi determinate de constanta acestei lumi. As putea spune ca acesta ar fi cu adevarat o lume perfecta, cu conditia (handicapul): niciodata sa nu faci ceea ce spui, iar cuvantul niciodata ar avea o semnificatie reala. In acesta lume, plecand de la premisa ca niciodata nu faci ceea ce afirmi, moto ar fi: Intotdeauna sa faci ceea ce spui! 
As putea continua teoretic sa descriu acesta lume dar…
Logica ieftina! Sa coboram cu picioarele pe pamant:
E vorba, mai in gluma, mai in serios, despre consecventa / inconsecventa. In lumea nostra nimic loveste in integritatea ta mai mult decat sa spui una si sa faci alta. E cu mult mai frustrant sa traiesti intr-o lume in care sa aplici legea referitoare la fiscalitate in 5 cazuri si sa n-o aplici in alte 3 cazuri, sau sa te folosesti de o judecata dreapta doar in cazul in care acuzatul iti este dusman sau iti este necunoscut; atunci cand te satisface pe tine sau te evidentiaza ca pe un om integru, inteligent, vertebral…
Ce te faci in momentul in care judecata ta dreapta acuza copilul, sotia, prietenul sau colegul tau?…
Eu imi doresc sa fiu consecvent! Doar asa imi pot exprima dragostea fata de ei!
(va urma…)
